It’s been so damn long…
Mi-am ignorat blogul. L-am ignorat intr-atat incat s-a suparat rau pe mine si a decis ca atunci cand imi voi aminti ca exista si voi dori sa scrijelesc idei stupide pe peretii lui virtuali sa imi interzica acest lucru.
Acum cateva saptamani am vrut sa-mi exprim o frustrare si editorul wordpress a refuzat sa ma lase sa fac asta. Un virus -atentie, VIRTUAL - cu care m-am pricopsit de la prietenul meu (l-am intrebat de unde l-a luat, n-a stiut sa-mi zica... oare prin ce sloturi si-a bagat el stick-ul in ultima vreme??) mi-a regulat cu bestialitate platforma wordpress.
Dar intre timp, cu putin ajutor ITeist, totul a revenit la normal.
Totul cu exceptia norului de cenusa care e din ce in ce mai sigur ca imi va strica mini-vacanta (BlueAir mi-a anulat zborul, incerc sa caut alta companie, este o adevarata aventura), a faptului ca in ultima vreme am o bafta egala cu minus numarul de la pantof si bineinteles a faptului ca am reusit sa bat recordul la numarul de decizii gresite pe care le-am luat anul asta.
Si totusi, in ciuda tuturor problemelor, sunt fericita. Sunt fericita ca mi-am luat baterii la camera. Sunt fericita ca am facut clatite, ca ma tine cineva de mana seara pana adorm pe diagonala patului, ca m-am implicat in proiecte mari si ca am un covor moale si pufos sub masa.
Blogul o sa se schimbe, asa cum m-am schimbat si eu de cand am scris ultima oara: in bine.
Pana una alta, sa speram ca norul de cenusa trece si ca eu voi zbura la Viena joi
Faza cu virusul e ca de fapt ca era un troian si povestea e mai complicata decat ai spus-o tu