Cu mâinile reci, cu faţa bătută de vânt, se îndreptă către orizontul întunecat.
Nu îi pasă că spinii îi sfâşie picioarele. Nu îi pasă că crengile copacilor îi julesc obrajii. El îşi doreşte numai libertatea.
A fugit de viaţa crudă a armatei. A fugit de bătăi, gloanţe şi suferinţă. Acum însă acestea îl urmăresc continuu. Îşi doreşte cu ardoare să le înfrângă, să scape de ele, dar e obosit. O sfârşeală i se scurge prin vene până în vârfurile picioarelor. Poate dacă mai face un pas... şi încă unul... şi încă unul... poate reuşeşte să treacă dealul acela din depărtare, apoi gardul de sârmă ghimpată... După asta, nimeni nu-l va mai prinde.
Dar ei se apropie. Duşmanul e acum în spatele său, aproape că îi poate simţi răsuflarea rece în ceafă. Chiar atunci toată ura şi durerea se transformă în forţă. Cu un ultim efort, dezertorul reuşeşte să sară gardul, ultimul simbol al captivităţii sale. Un gând fugar îl face să şoptească: "Sunt liber... Sunt LIBER!"
Dar, în acelaşi moment, o voce groasă din străfundul minţii răcneşte: "Nu eşti liber şi nu vei fi liber vreodată! Eşti un dezertor."
O bucată rece, mică, de metal îi străpunge pieptul. Inima i se opreşte. Totul se înnegreşte. Privirea i se înceţoşează. Simte cum sufletul său se scurge din el şi îşi ia zborul spre nemurire, cu aripi albe de înger. Sângele său stropeşte iarba de un verde crud cu mii şi mii de rubine.
Acum e noapte. În locul unde dezertorul s-a prăbuşit a rămas doar iarba patată de lacrimi de sânge. Luna şi stelele privesc neputincioase mormântul lui. Norii se adună şi îl jelesc cu lacrimi de cristal pe acel tânăr care a fost îndeajuns de curajos încât să fugă de pedeapsa unei vieţi mizerabile.
O femeie în doliu se îndreaptă către gardul de sârmă ghimpată al unităţii militare. Acolo în apropierea acelui gard negru a căzut fără viaţă fiul ei. Nimeni nu o ajută. Nicio rudă nu a însoţit-o la unitatea militară. E singură.
Viaţa este crudă uneori. Te loveşte nemilos cu pumnalul ei greu direct în inimă, provocând răni care pot fi vindecate doar de trecerea implacabilă a timpului.
Noiembrie 2004
1 Comment »
Leave a comment
Inainte de toate
