Mi-e cald si mi-e rau. Si imi fuge pamantul de sub picioare.

Si mi-e cald.

Mi-am ignorat blogul. L-am ignorat intr-atat incat s-a suparat rau pe mine si a decis ca atunci cand imi voi aminti ca exista si voi dori sa scrijelesc idei stupide pe peretii lui virtuali sa imi interzica acest lucru.

Acum cateva saptamani am vrut sa-mi exprim o frustrare si editorul wordpress a refuzat sa ma lase sa fac asta. Un virus -atentie, VIRTUAL - cu care m-am pricopsit de la prietenul meu (l-am intrebat de unde l-a luat, n-a stiut sa-mi zica... oare prin ce sloturi si-a bagat el stick-ul in ultima vreme??) mi-a regulat cu bestialitate platforma wordpress.

Dar intre timp, cu putin ajutor ITeist, totul a revenit la normal.

Totul cu exceptia norului de cenusa care e din ce in ce mai sigur ca imi va strica mini-vacanta (BlueAir mi-a anulat zborul, incerc sa caut alta companie, este o adevarata aventura), a faptului ca in ultima vreme am o bafta egala cu minus numarul de la pantof si bineinteles a faptului ca am reusit sa bat recordul la numarul de decizii gresite pe care le-am luat anul asta.

Si totusi, in ciuda tuturor problemelor, sunt fericita. Sunt fericita ca mi-am luat baterii la camera. Sunt fericita ca am facut clatite, ca ma tine cineva de mana seara pana adorm pe diagonala patului, ca m-am implicat in proiecte mari si ca am un covor moale si pufos sub masa.

Blogul o sa se schimbe, asa cum m-am schimbat si eu de cand am scris ultima oara: in bine.

Pana una alta, sa speram ca norul de cenusa trece si ca eu voi zbura la Viena joi

In sfarsit nu mai sunt cutii pe jos. E 30 decembrie. Maine se termina anul si eu ma bucur ca nu ma prinde 2010 cu lucrurile impachetate. Am injurat muncitorii pentru ca am in debara o cutie imensa cu chestii de zugravit. Au promis ca vin sa o ia anul asta. Suuuuure!

Sunt fericita ca m-am mutat si imi place totul la noua mea casa. Mutatul a fost printre putinele chestii bune care s-au intamplat in 2009.

Ma uit la telefon si vad data si stiu ca maine e ultima zi din an si ma bucur. Daca as face - ca in fiecare an - lista cu plusuri si minusuri pe 2009 as  scrie vreo 10 pagini numai cu motive pentru care 2009 a mirosit a buda ecologica.

Sper ca 2010 sa nu fie mai rau ca 2009.

New year resolutions n-am, am decis sa nu ma mai astept la nimic pentru a nu fi dezamagita mai tarziu.

In 2010 we go with the flow.

La multi ani! Sa aveti un an nou (ca sa citez marii clasici in viata)

Si pentru ca e ultimul post de pe anul asta, o sa pun si cateva poze cu casa

bradul meu

beculete lipite pe geam

sufragerie view

cadoul primit de la Mosu' - i-au placut prajiturele

dulapul cu jucarii din dormitor - i'm a "grown-up" kid

am primit si flori

asta vad eu de la balcon

Ieri am facut prajiturele si am impodobit bradul. I-am pus Mosului milk and cookies pe masa langa brad.

Dimineata am gasit un cadou superb (o sa fac si poze imediat ce imi recuperez acumulatorii) langa paharul gol de lapte. Yeeey!

Sarbatori fericite tuturor si sper ca v-a adus Mosu' cadoul pe care vi l-ati dorit.

Merry Christmas!

Si de data asta e pe bune!

16 mai 2010, Piata Constitutiei. Biletele se pun in vanzare (cred) maine. Mai multe detalii aici.

Concertul din Romania a aparut pe site-ul oficial pe lista de concerte din turneul european din 2010.

I am colorblind
Coffee black and egg white
Pull me out from inside

I am ready
I am ready
I am ready
I am taffy stuck, tongue tied
Stuttered shook and uptight
Pull me out from inside
I am ready
I am ready
I am ready
I am... fine

I am covered in skin
No one gets to come in
Pull me out from inside
I am folded, and unfolded, and unfolding

I am colorblind
Coffee black and egg white
Pull me out from inside
I am ready
I am ready
I am ready
I am... fine
I am.... fine
I am fine

Gata, la munte cu mine ca prea multa scoala dauneaza grav sanatatii. Sper sa prind zapada si sa fac poze multe si frumoase.

Zbyeeee!

Într-o zi nu prea specială de iulie m-a împins curiozitatea mea caracteristică să accept să dau 180 de lei pe un bilet în primul rând la mijloc la concertul Vaya Con Dios. N-am eu toate albumele în original şi nu ascult muzica belgienilor cu lacrimi în ochi, dar am auzit de Puerto Rico, Nah Neh Nah, Don't Cry for Louie şi Pauvre Diable. Am auzit eu de mai multe, dar n-am auzit aşa de bine încât să mă mândresc cu faptul că le pot zice pe nume dacă mi le pui de pe CD.

Marţi a fost o zi agitată şi nu pot spune că am stat ca pe ace să aştept să se facă ora 20:00.

Concertul a început simplu cu Far Gone Now. De la primele acorduri şi vorbuliţe am realizat eleganţa data de genul muzical şi de originile franţuzeşti/nemţeşti/olandeze. Oui, le Royaume de Belgique a beaucoup d'offrir. Sau cum s-o zice la ei.

Dani a vorbit englezesco-franţuzeşte dar a fost clar că se simte mai bine în franceză. Oricum ar fi zis-o, publicul s-a bucurat că se vorbeşte cu dânsul. Şi ei s-au bucurat de aplauze.

Aproape uitasem de armonia jazz-ului. Pot să spun sincer că m-a cucerit trompeta şi vocea extraordinară a lui Dani Klein.

În viziunea mea ELEGANŢĂ este cuvântul care rezumă cel mai corect spectacolul de marţi seara.

Aaaaa şi am făcut şi poză cu Thierry.

Va las cu Ilia şi Je l'aime Je l'aime.

Dupa modele rozalii, fac si eu aici un mini wishlist ca de, vine Craciunul, Mos Nicolae, Hanukka, Thanksgiving... opaaaaa m-a luat valu'.

Sa incepem:

National Geographic W8120 Walkabout Tote Bag

Nokia 6710 Navigator Black

Si sa nu uitam de The Southern Vampire Mysteries:

To be continued...