A doua zi de B'estfest n-a mai avut parte decât de câţiva nori negri, nişte bălţi, foarte mulţi oameni şi mai ales muzică de calitate. După experienţa zilei de ieri cei mai mulţi s-au înarmat de acasă cu pelerine de ploaie şi hanorace. Din fericire singura furtună de la B'estfest a fost cea de pe cele două scene ale festivalului.
Tonight is the night let’s dance for a while
Foto: Alex Bărbulescu
Les Elephants Bizzares au deschis Ziua 1 la B'estfest cântând Hello Says the Devil. Au continuat cu Dancing Shoes, Have No Fear, Down the Stream, The Adventure reuşind să energizeze oamenii aflaţi în faţa scenei Ciuc, majoritatea fani declaraţi Motorhead care veniseră devreme pentru a prinde un loc cât mai aproape de favoriţii lor.
Din păcate, publicul a fost cam mic, fiind foarte devreme, şi letargic comparativ cu băieţii care au sărit şi au dansat pe tot parcursul concertului. Au cântat timp de 45 de minute, au comunicat cu publicul, iar instrumentele au sunat impecabil.
Join the system, manipulate your victim
Foto: Alex Bărbulescu
Grimus a început imediat după Les Elephants Bizzares, pe scena Romtelecom. Trecerea de la piesele dansante şi antrenante ale celor de la Les Elephants Bizzares la piesele cu temă filosofică ale celor de la Grimus s-a făcut poate prea repede. Instrumentele şi vocea solistului au mers mână în mână pentru 45 de minute de muzică de calitate. Din păcate, piesele de pe noul album, Panikon, nu prea au reuşit să impresioneze prea tare publicul, iar oamenii au preferat să stea pe jos şi să discute la un suc sau la o bere cu muzica pe fundal.
Nu prea au comunicat cu publicul, dar au reuşit să le capteze atenţia la final, când, la invitaţia organizatorilor de a pune în scenă un moment-tribut Michael Jackson, au dansat pe Thriller. Momentul a fost unul amuzant iar publicul s-a strâns imediat în jurul scenei cu telefoanele mobile deschise care mai de care încercând să îi filmeze pe băieţi.
The music is suppose to be free
Foto: Alex Bărbulescu
În timp ce băieţii de la Grimus dansau Thriller, Ayo şi trupa ei au intrat cu calm pe scenă, şi-au luat instrumentele şi au început cu zâmbetul pe buze un concert liniştit cu muzică parcă ruptă duntr-un film vechi. Lumea s-a adunat în jurul scenei Ciuc pentru a o vedea pe fata aceea cu fular care cântă atât de frumos la chitară şi din voce.
Muzica ei a prins la public şi mulţi dintre cei prezenţi au fredonat alături de Ayo câteva melodii.
Partenera de viaţă a lui Patrice a cântat melodii de pe ambele sale albume iar Down on my knees a reuşit să-i mişte chiar şi pe fanii Motorhead.
Ayo are o voce deosebită iar buna ei dispoziţie de ieri a reuşit să mai scoată publicul din starea generală de plictiseală pe care o afişa.
The time has come for us to love
Foto: Alex Bărbulescu
Nemţii de la Polarkreis 18 au apărut pe scena Romtelecom îmbrăcaţi complet în alb, lucru care nu i-a împiedicat totuşi să se urce pe schelele scenei şi să cânte de la înălţime.
Deşi nu cunoşteau majoritatea pieselor, oamenii din public au dansat, au dat din cap şi s-au distrat pe ritmurile electronice care au făcut boxele să vibreze.
Au început cu The Color of Snow, piesă care dă şi titlul celui mai nou album al lor şi au încheiat în forţă cu binecunoscutul hit Allein, Allein.
If you like to gamble, I tell you I'm your man
Foto: Alex Bărbulescu
A sosit şi momentul mult aşteptat de cei care s-au poziţionat încă de la ora 17:00 în faţa scenei Ciuc: Motorhead. Publicul s-a dezlănţuit, boxele au crăpat de forţa muzicii rock şi Motorhead au făcut un show extraordinar.
Poate că muzica a fost totuşi puţin mai tare decât puteau suporta boxele imense şi timpanele publicului, instrumentele acopereau vocea şi nu prea se înţelegea nimic din versuri.
Au cântat, printre altele, In the Name of Tragedy şi Ace of Spades.
Câţiva fani s-au lăsat duşi de val şi le-au dat ceva de furcă bodyguarzilor, încercând să se facă observaţi de idolii lor. Alţii au preferat să stea la locurile lor, să dea din cap, să urle şi să se bucure de prezenţa la Bucureşti a celei mai tari trupe de heavy metal.
Entuziasmul publicului i-a determinat pe mebrii trupei să revină la un bis uşor prelungit, care a amânat puţin începerea concertului Moby.
No one can stop us now 'cause we are all made of stars
Foto: Alex Bărbulescu
Spaţiul destul de larg din faţa scenei Romtelecom s-a umplut rapid de fani Moby încă din timpul concertului Motorhead. Moby a apărut pe scenă cu chitară în braţe după un intro care părea că nu se mai termină, dar pot spune că aşteptarea a meritat.
Nu a stat mai mult de un minut într-un singur loc, a alergat dintr-un capăt la celălalt al scenei, a cântat la chitară, clape, bongos şi din voce, a sărit şi a bătut din palme. Publicul nu s-a lăsat nici el mai prejos. Toată lumea a dansat pe Disco Lies, Bodyrock, We Are Made of Stars, au cântat Why Does My Heart Feel So Bad? şi au sărit cu toţii la unison pe Lift Me Up.
Piesele de pe ultimul album au avut şi ele un mare succes la public, glumele politice ale newyorkezului au fost gustate din plin şi toată lumea s-a simţit extraordinar.
La bis Moby a propus un sing-along după Johnny Cash, aşa că a cântat alături de public Ring of Fire.
Totul s-a terminat într-o nebunie cu Feeling So Real, iar fanii s-au desprins cu greu de gardul din faţa scenei după terminarea celui mai tare concert de până acum de la B'estfest 2009.
De aici.
Inainte de toate
