B'estfest Aftershock a strâns cu succes populaţia de fani ai muzicii metal din România şi nu numai aducându-i în premieră în ţara noastră pe războinicii de la Manowar. În marea de tricouri negre cu Manowar rar mai vedeai câte un om cu un tricou branduit cu numele altei trupe iar câteva pete de roşu şi verde au fost urgent înghiţite de mulţime.
Kazakhstan ethno-rock project
Foto: Alex Bărbulescu
Deşi ne-am obişnuit ca ziua de B'estfest să înceapă cu o trupă românească şi cu deja clasicele "feţe plictisite", Aftershock-ul a început cu Ulytau. Recunosc că până să ajung la festival am avut ceva emoţii, gândindu-mă că Ulytau vor cânta în faţa...nimănui, mai ales că Zona A fusese deja delimitată de garduri, deci nu mai mergea să te plimbi nepăsător între scenă şi bar dacă nu aveai bilet de 150 de lei.
Dar lumea s-a înghesuit, mai întâi la intrare şi apoi în faţa scenei, fanii Manowar au rămas lipiţi de gard, Ulytau au avut un concert foarte bun şi toată lumea a fost mulţumită.
Amestecul muzicii clasice (au cântat, printre altele, Tocata şi fuga de Bach), cu cea tradiţională şi rock prinde foarte bine la publicul român.
Dombra, chitara şi vioara celor trei membri Ulytau au sunat foarte bine, numai că ar fi fost bună şi ceva atenţie îndreptată către public.
In the darkness where the lightning strikes again lies the madness
Foto: Alex Bărbulescu
Trupele autohtone au cântat pe scena Ciuc unele după altele cu pauze de schimabre şi acordare a instrumentelor fiecărei formaţii. Primii care au urcat pe scenă au fost băieţii de la NeXuS.
Au început în forţă, iar boxele au ţinut cu ei. Sunetul a fost bun, problema de la Motorhead pare că a fost rezolvată.
Au trecut furtunos prin playlist iar solo-urile prelungite de chitară au lipsit cu desăvârşire.
Fanii entuziaşti s-au adunat în faţa scenei, au urlat şi au aplaudat vizibil mulţumiţi de concert.
Mai e oare timp pentru încă o ţigară
Foto: Alex Bărbulescu
Thunderstorm au fost extraordinari pe scenă. Departe de duritatea specifică unei trupe de metal, băieţii au fost mai degrabă veseli şi bine dispuşi, decât supăraţi.
Energia solistului şi a bassistului a fost contagioasă pentru publicul care a reacţionat pozitiv la îndemnurile băieţilor de a sări şi a cânta împreună cu ei.
Au prezentat şi o piesă nouă, The truth behind the lie, care a fost lansată de curând pe site-ul lor oficial, site care arată foarte bine.
La final au aruncat în public nu numai pene de chitară, ci şi câteva discuri, lăsând în urmă lor vreo 7 fani fericiţi.
Oricând, oriunde/tari ca nişte zei/tari ca munţii/suflete de lei
Foto: Alex Bărbulescu
Trooper deja nu mai au nevoie de nicio critică. Au fost o prezenţă extraordinară pe scena B'estfest şi s-au dovedit a fi foarte potriviţi pentru a ne stârni şi mai mult cheful de Manowar.
Sunetul a fost impecabil şi publicul extrem de entuziast, chiar şi cei care stăteau lipiţi de gardul de la scena Romtelecom. E clar că au câştigat multă experienţă deschizând concerte pentru trupe precum Iron Maiden şi Nazareth.
S-au cântat Nu trebuie să vrei, Un singur drum, Strigăt, Tari că munţii şi au încheiat cu un cover după Highway to Hell al AC/DC.
The seven seals now opened, the day of wrath has come
Foto: Alex Bărbulescu
Trupa promovată de cei de la Manowar, care deschide toate concertele acestora în turneele lor, a făcut o impresie destul de bună pe scena B'estfest.
Lumea s-a adunat repede la auzul vocii extraordinare a solistei, şi concertul a sunat în general bine. Spun în general pentru că boxele au cam bâzâit în faţa scenei, deşi de la depărtare totul se auzea bine.
Au cântat melodii de pe primul lor album: Holy Water, Eclipse, Revelations, Gates of hell, Wings of light, Armagheddon, Prophecy, Apocalypse. Versurile lor sunt cu temă biblică iar muzica este puternică, dar melodioasă.
Au făcut un super show şi au încălzit publicul pentru "The Kings of Metal".
Manowar, Manowar living on the road, when we're in town speakers explode
Foto: Alex Bărbulescu
Când Manowar sunt în oraş, explodează boxele. Ei, la B'estfest boxele au explodat doar la figurat, dar generatoarele nu au fost la fel de norocoase. Un generator a explodat nu o dată, ci de două ori.
Cea mai zgomotoasă trupă din lume îşi merită numele şi deşi nu au avut un concert de 5 ore, cele 2 ore şi ceva au fost de ajuns să ne facă să le dorim întoarcerea în ţara noastră.
Înafară de zgomot, au venit şi cu lumini, nişte reflectoare uriaşe fiind amplasate pe scena alături de boxele suplimentare.
Trupa sună la fel ca în tinereţe, Joey DeMaio e un bassist extraordinar şi a demonstrat treaba asta în continuu, iar Karl Logan s-a războit cu chitara pe scenă spre deliciul fanilor.
Promoterul cu "balls of steel", Guido Janssens de la Emagic, care a adus Manowar în România, a primit o plachetă marca Manowar, cu două bile de oţel.
Un voluntar a avut ocazia să dea o bere pe gât alături de DeMaio şi să cânte la chitară (şi să o şi ia acasă, cu autograf cu tot) şi o fată a avut momentul ei de glorie atunci când bassistul... a sărutat-o!
Manowar au promis că se vor întoarce în România iar noi aşteptăm cu nerăbdare un concert şi mai zgomotos şi spectaculos, eventual şi mai lung, pentru că războinicii români îşi doresc cu siguranţă 5 ore de metal marca Manowar.
De aici.
Inainte de toate
